Suntem incompatibili sau cer eu prea mult?
Bună, am nevoie de un sfat. Also, cont throwaway, veți înțelege de ce. Îmi asum hate-ul. Am nevoie de un duș rece.
Eu și iubitul meu suntem împreună de 6 luni. Avem 30 și 28 de ani. Am fost singură 2 ani de zile înainte să-l cunosc, el era proaspăt ieșit dintr-o relație de 10 ani. De la început am simțit că e mult prea interesat de mine. Abia ne cunoscusem și deja găsea orice motiv să ne vedem. A început să vorbească despre căsătorie din prima săptămână de relație și să-și imagineze cu lux de detalii cum va fi viața noastră împreună. Atunci nu mi s-a părut neapărat un redflag, dar în timp comporramentul lui a devenit apăsător.
Vrea să ne sărutam pasional la fiecare trecere de pietoni și mă atinge în zonele intime fără rușine, în autobuz când stăm pe scaun își pune picioarele pe mine ca să mă ia în brațe, iar de vreo 2 luni insistă să dorm la el în fiecare weekend și se supără dacă nu adormim îmbrățișați. Săptămâna trecută m-a trezit de câteva ori din somn doar ca să-i acord atenție. I-am spus de mai multe ori ce mă deranjează, dar schimbarea ține 1-2 zile. Mai puțin cu atinsul. Cred că a realizat că e penibil.
El e foarte săritor din fire, devotat, iubitor și mă tratează frumos. Mă ia de acasă și mă aduce înapoi când ieșim la date, îmi ia flori, mă complimentează, îmi pregătește pachețel când stai la el și merg a doua zi la muncă etc. Mi-a cunoscut familia și prietenii, iar partea feminină este foarte entuziasmată de el. Dar tata și fratele meu îl văd un copilaș disperat și mi-au zis că ascunde ceva.
El zice că e prima dată când se simte atât de bine alături de cineva, dar eu mă simt neînțeleasă lângă el. Am ajuns să ne certăm săptămânal și mă scoate vinovată doar pe mine. Insistă să aibă dreptate și orice încercare de dezamorsare a conflictului din partea mea este trecută cu vederea. Dacă nu-i dau dreptate e vizibil deranjat toată ziua. Nu am mai avut asemenea probleme. În relația anterioară conflictele se dezamorsau de la sine imediat cum începeau.
Prietenele mele spun că exagerez, că am pâinea lui Dumnezeu lângă mine și așa bărbat iubitor nu mai găsesc. Dar de ce tata și fratele meu îl percep diferit și total opus?
Amândoi merităm să fim iubiți așa cum ne dorim. Dacă este problema la mine nu vreau să-mi bat joc și vreau să fac tot posibilul să fim bine.
Tl;dr: Iubitul meu este atent și foarte implicat în relație, dar mi se pare din ce în ce mai epuizant emoțional. Ne certăm frecvent și gestionăm conflictele în moduri foarte diferite. Mama și prietenele cred că sunt norocoasă să îl am, tata și fratele dezaprobă relația, iar eu mă întreb dacă nu este persoana potrivită pentru mine. Cer prea mult sau suntem incompatibili?